• HomeHome         
  • Psihologie la ziPsihologie 
  • Informatica la ziInformatica
  • Filosofie la ziFilosofie    
  • Romantism si poeziePoezii        
  • HomeMuzica        
  •          

A existat limba dacă (dacică)?



Dintre argumente se invocă că :

(1) Dacia era mult mai mare și că romanii au cucerit o mică parte din ea, respectiv doar o treime.

(2) Ocupația lor, a durat doar 170 de ani și că nu putea în acest timp scurt să aibă loc o romanizare a băștinașilor.

(3) S-ar fi realizat niște studii paleogenetice și s-au constatat că noi românii de astăzi suntem înrudiți cu strămoșii noștri din trecutul îndepărtat chiar și cu 5000 de ani.

(4) Ba că ar exista o carte în arhivele de la Budapesta într-un scris necunoscut și că o anume Viorica Enachiuc ar fi reușit să o descifreze.


Aceste articole nu sunt decât niște fumigene de senzație și manipulare făcând parte din teoria conspirației mondiale.

(1) si (2) E adevărat că romanii au cucerit doar o treime din teritoriul Daciei și că au stat ca imperiu numai 170 de ani. Dar nu s-a produs o romanizare a dacilor, nu era necesar, pentru simplu motiv că băștinașii vorbeau tot un dialect al limbii latine.`Doar mai târziu, odată cu invazia popoarelor migratoare, Europa se transformă într-un mozaic de limbi diferite.

(3) Păi normal, cu cine ar fi trebuit să ne asemănăm genetic - cu rușii slavi?

(4) Chiar dacă ar fi descifrat-o doamna Viorica Enaciuc acea carte tot nu ne spune ce limbă vorbeau dacii.
Ceva e totuși clar :
La începutul istoriei au existat câteva limbi de izvor, de bază și care s-au răspândit apoi în tot teritoriul European și Asiatic, cum ar fi limba greacă, limba latină sau limba slavonă.
Oamenii după ce au migrat în grupuri și sau așezat în diferite teritorii geografice, au început cu timpul sa-și schimbe, să își evolueze propriile limbi zonale.
Latina era pe atunci universală, se vorbea preponderent în tot imperiul chiar și în afara granițelor lui ca de exemplu în Dacia liberă și după părerea mea nu a existat o limbă dacică.
Existau și atunci 'insule' ca și acum cu dialecte locale. Cu timpul aceste insule izolate au evoluat transformându-se în propriile limbi. Odată ce s-au rupt de limba mamă, și ne-mai luând contact cu originea, limba lor a luat o nouă evoluție, în funcție de necesitați, de lucrurile noi apărute.
De asemenea câteva cuvinte, substantive ca - varză, brânză, viezure, nu justifică existența unei limbi. O limbă trebuie în primul rând să conțină verbe proprii.
Limba italiană s-a format preluând cuvinte din jargonul sclavilor, a gloatei din suburbiile Romii antice.
Inclusiv aristocrația romană cunoșteau și vorbeau o a doua limbă în formare cu sclavii - limba italiană… Așa se explică de ce italienii nu vorbesc limba latină!

Personal dețin o carte cu câteva copii după mai multe manuscrise de-a lui Eminescu.
Sunt mirat de câte cuvinte din secolul trecut nu mai au actualitate în ziua de astăzi, s-au modificat, sau nu se mai utilizează.
Să nu uităm că pe atunci nu erau comunicațiile și facilitățile de astăzi și dau de exemplu; vestea morții împăratului Nero s-a aflat la capătul imperiului abia după câteva zile.
La fel s-a întâmplat și cu religiile, numai că acestea s-au răspândit mult mai repede, prin misionari, prin războaie religioase, etc.
Limbile, în care se exprimă oamenii, nu stau pe loc ele cu timpul se modifică, evoluează sau intră cuvinte noi, altele dispar, etc.
Astăzi din contra asistăm la o globalizare a limbilor. Limba engleză are întâietate ca limbă mondiala. Uitați-vă numai câte cuvinte noi au apărut de curând în domeniul informativ, electronic, și care au căpătat o utilizare universală.
Peste câteva mii de ani limbile de comunicare naționale vor rămâne doar niște istorii locale!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu