• HomeHome         
  • Psihologie la ziPsihologie 
  • Informatica la ziInformatica
  • Filosofie la ziFilosofie    
  • Romantism si poeziePoezii        
  • HomeMuzica        
  •          

Aventuri din copilărie

Întotdeauna când ne aducem aminte de copilăria noastră ne cuprind reci fiori de nostalgie și de dor.


 Toamna în sezonul de decojire a nucilor, noi copii, căutam nuci - unde credeţi ?
Pe șesul satului unde ciorile le cărau din toate părţile ca să le spargă și să le mănânce, numai că de multe ori le abandonau.
 Eram copii foarte inventivi.
Iarna ne trăgeam cu săniile pe gheață. Săniile le împingeam cu ajutorul a două bețe care aveau cuie la capete (spăgi). Vara ne construiam bărci dintr-un schelet de scânduri învelit cu celofan cu care navigam pe gârla satului.
 În amonte, la Tomesti (zona Iași-ului), era un complex de creștere a porcilor care polua aproape regulat apele Prutului. Dacă cineva dădea alarma că e 'nebuneală la Prut' atunci ieșeam la pescuit 'cu prăjina'. Peștii se sufocau din cauza poluării și erau nevoiți să-si scotă boturile afară din apă, iar noi atunci îi loveam de pe mal cu o un baț lung apoi îi adunam cu un ceorpac.
 Războiul a lăsat ca rămășițe, în pădurea de pe malul Prutului, niște tranșeie imense. La acea dată (anii '70 / '80) erau adânci de vreun metru jumătate și lungi de ordinul kilometrilor. Exista chiar și un bordei cu ferestre de luptă, fiind întreținut un timp de către soldații de frontieră. Acolo era era un loc minunat de joacă pentru copii din sat.
 Cum Prutul, de obicei primăvara inunda șesul satului, umplea niște foste albii cu apă și pești. În cursul verii peștele se înmulțea și creștea. Mai spre toamnă când apa mai scădea, cam până la genunchi, atunci se organiza 'bătaia cu banițele' a acestor bălți. Tot satul, cu cățel și purcel, participa la acest evenimant.
 Fiind la școală în pauzele de la cursuri cineva dintre noi, colegii de clasă, se repezea la brutăria satului care era foarte aproape și cumpăra o pâine mare de un 1kg caldă și o împărțea apoi frățește, în toată clasa.
Pâinea se dădea pe tikete. (erau făcute dintr-o bucată de hârtie în care era aplicată o ștampilă C.A.P și semnătura contabilului. - Erau foarte ușor de falsificat !
 Prima mea ieșire la pescuit a fost când aveam vreo 6-7 ani.
Am construit un crâsnic din două bețe îndoite puse cruciș peste o pânza din tifon de vre-o 0,5m pătrați și m-am dus la gârlă. Am început să prind gughii (peștișori mici) care se aflau pe lângă mal. Văzându-mă că distrug sămânța de pește, pescarii adevărați m-au alungat acasă, dar nu înainte de a-mi da 'de-o mâncare' din peștele lor.
 În ziua de Paști noi copiii umblam cu 'Hristos a înviat'. Îmi amintesc cum într-un an, o familie venită nouă de la oraș, dădea la colind niște bomboane care aveau forma unor chipuri de oameni. Am făcut schimb de haine între noi și ne-am dus și a doua oară și a treia oară, până s-au prins găzdașii de șmecheria noastră.
 Ați auzit de ploaie cu broaște ?
Nu știu dacă e adevărat sau nu, dar ceea ce vă pot spune e că într-un an pe șesul satului, după o ploaie de vară cu furtună, și-au făcut apariția niște stoluri foarte mari de broscuţe. Când pășeam săreau ca lăcustele în faţa noastră, așa de multe multe erau. N-am mai văzut ceva asemănător de atunci.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu